E o lege nescrisă a breslei noastre a contabililor, care zice că un contabil trebuie să inspire mai presus de orice, încredere.
Recent am început să privesc această zicală, pe care o știu de mult timp, în sens invers. Clienții, trebuie să inspire și ei mai presus de orice, încredere. Cumva, ca în orice altă relație, dar mai ales într-una care se bazează pe semnături și hârtii colorate cu care cumpărăm de-ale gurii, încrederea trebuie să fie bine plasată pentru a da roade. Ca un copac. Degeaba este el verde dacă-i plantat într-un sol nefertil, nu are nici o șansă de supraviețuire. Așa și cu încrederea, trebuie plasată într-un om care știe cu ce se mănâncă acest concept pentru a da roadele mult așteptate.
Contabili, alegeți-vă cu grijă clienții, după vorbă, port și omenie. Știu că-i criză și lucrăm pentru cine se nimerește. Știu contabili care lucrează pentru clienți pe care nu i-au văzut niciodată la față sau pe care nici măcar nu știu cum îi cheamă de-adevăratelea. Asta merge un timp, pe sistemul mușcă (din cașcaval) și fugi. Iar pe timp de criză, da, sunt de acord, e bine să muști din orice. Dar ca și strategie pe termen lung o abordare înțeleaptă ar fi să cultivi încrederea ta în client și a clientului în tine, dincolo de profesional. Vine momentul ăla în care dincolo de frecușurile zilnice, dincolo de hârtiile primite de la ANAF, trebuie să găsești acel ceva care să te facă să gândești: acela-i contabilul MEU; bun, rău este al MEU și cu el defilez.
Iar dacă tu ca și client ți-ai pierdut încrederea în contabil, fă-ți un pustiu de bine și schimbă-l. Nu-i nimic că încă nu a greșit pe plan profesional. Este posibil să nici nu greșească prea curând dar ție oricum ți se va părea că-i ceva mereu suspect acolo. Pentru că încrederea nu se pierde pe plan profesional. Orice contabil face greșeli. Orice client face nefăcute de muncești de 5 ori cât trebuia pentru că el a uitat să dea un telefon să te anunțe ceva total neimportant pentru el dar crucial pentru declarația pe care tocmai ce ai depus-o. Încrederea se pierde în omul din spatele denumirii de contabil sau client. Și-atunci schimbă-l cât mai repede tu, ăsta care ești în postura omului care plătește serviciul. Crede-mă că și contabilul ar vrea să te schimbe dacă-l tratezi tot timpul ca și cum orice face e greșit, și cu siguranță te va schimba, dar poate nu chiar în acest moment că-i criză.
Am ajuns la concluzia că orice fel de diferențe între un contabil și un client sunt rezolvabile, fie că este vorba de o nemulțumire profesională, fie una legată de tarif, sau poate de felul în care anumite task-uri (nu) sunt îndeplinite sau anumite așteptări înșelate. Dar lipsa încrederii este o problemă insurmontabilă. Cu cât încerci să refaci mai mult această legătură cândva durabilă cu atât o distrugi mai mult și mai repede.
Și zi tu sincer, chiar ai vrea să îți semneze actele un om pe care îl bănuiești neîncetat nici tu nu știi exact de ce? Și tu contabil chiar mai lucrezi cu spor când te simți constant acuzat de tot și de nimic?
It is a lose-lose situation. Mergem pe încredere nu se poate transforma doar în mergem și atât. Când nu mai mergem pe încredere, e timpul să ne oprim.
2 Comments
Cunosc bine munca unui contabil. El nu poate greşi la cifre. Există “chei” de control, pe care le verifică, fiindcă şi el poate fi controlat după aceleaşi chei. Dar poate greşi moral, asta e perfect adevărat, iar aici are sens şi investiţia de încredere care trebuie făcută şi de client, şi de contabil.
Ei na! Uiti o factura sau bagi alta suma. Evident ca poti gresi ca doar contabilii nu sunt roboti.