Am doua ganduri obsesive in ultimul timp, aparent fara nici o legatura intre ele. Unul este despre consultanta contabila iar altul este despre Bucuresti.
Cum e cu consultanta contabila
De aproximativ 5 luni dezvolt activ partea de consultanta pentru persoanele fizice care obtin venituri din online si care doresc sa stie cum pot intra in legalitate. Desi poate parea o activitate mai usoara si mai placuta in comparatie cu contabilitatea propriu zisa, are un mare dezavantaj: energia negativa a oamenilor care vin la consultanta, cu care ma incarc zilnic. Acum sa nu credeti ca bietii oameni sunt niste pesimisti notorii. Din contra!. Ei vin la mine foarte increzatori in viitor iar eu le spulber orice speranta de mai bine cu vestile mele despre birocratia romaneasca, despre legile total neadaptate la online. Ii dezamagesc cu confirmarea faptului ca fiscului roman nu-i pasa ca tu vrei sa intri in legalitate si nu te sustine in nici un fel, le explic despre reguli stricte si conversatia se invarte mai mult in jurul a ce nu poti face decat ce poti sa faci. Iar pentru acest shift in perspectiva lor, pentru aceasta negativitate pe care o aduc instant si atat de usor in viata lor ma simt vinovata, ca si cum eu as fi dat legile acelea, ca si cum eu nu le dau voie sa lucreze cum vor si cu cine vor, de parca as avea o bagheta magica pe care am uitat sa o folosesc azi dimineata ca sa le aduc lor un cod fiscal mai prietenos si un mediu de afaceri mai primitor. E greu sa dai vesti proaste oamenilor in fiecare zi si e greu sa fii persoana care trebuie sa treaca dincolo de emotii, de povestea lor personala si sa fii ferma pe pozitie. E greu pentru ei sa nu o ia personal cand tot ce le spun este NU si e greu pentru mine sa nu o iau personal cand ii vad abatuti, tristi, dezamagiti.
Sunt multi cei care imi spun ca au venit la mine cu speranta ca eu le voi dezvalui o metoda magica, tinuta la saltea, pazita si vanduta doar in cadrul unei consultatii, metoda cu ajutorul careia ei isi vor continua viata ca si pana acum, nedeclarand nimic sau mai nimic, si totusi vor fi in legalitate. Ma simt asa vinovata ca n-am raspunsul salvator incat am inceput sa il caut, gandindu-ma ca el exista si nu il stiu eu! Realizez ca rolul meu e mai putin despre educatie financiara si mai mult psihologic, despre pregatirea psihica a persoanelor sa accepte ideea ca banii pe care ii fac ei “de acasa” sau “pe net”, banii lor, sunt impozabili in ochii statului, ca trebuie declarati, ca au obligatii legale. Multi trec rapid de etapa asta desi sperau sa auda altceva, totusi accepta ca trebuie sa dea si niste bani la stat. Revolta absoluta apare atunci cand aud CAT vrea statul din banii lor. Iar eu sunt mesagerul…
Bucuresti
In alta ordine de idei m-am intors recent dintr-o deplasare in sudul Frantei. Nu excursia in sine ma obsedeaza ci imaginea Bucurestiului noaptea in drum de la aeroport spre casa. Voi ati observat ce frumos este Bucurestiul in ultimul timp? O fi euforia intoarcerii si serenitatea cu care m-am intors din vacanta, o fi entuziasmul pentru noile proiecte pe care le pregatesc. O fi din cauza ca a venit primavara sau pur si simplu o fi o conexiune gresita in creierul meu. Dar de cand m-am intors, Bucurestiul pare superb, really the place to be! Nu stiu cat o sa ma tina, dar planuiesc sa explorez acest nou sentiment cu care ma intalnesc prima data in viata.
Un loc magic – San Jean Cap Ferrat
1 Comment
Super va fi cand vor accepta ideea ca trebuie sa dea bani la stat, dar vor vedea ca nu este nimeni pregatit sa ii indrume corect pentru emiterea facturilor. Nici macar ANAF.