Din experiența unui contabil dependent de clienții săi

Câteva chestiuțe adunate de-a lungul timpului despre activitatea mea de zi cu zi în postura de contabil, într-o enumerare care deși pare logică, e total aleatoare și personală. Nu sunt sfaturi și în nici un caz nu sunt general valabile, a nu se însuși fără o trecere riguroasă prin filtru personal și fără o adaptare la situația particulară în care se regăsește fiecare.

Pe mine mă ajută în activitate următoarele activități:

Am un un sistem propriu de chei de verificare. Un domn auditor care se pricepea foarte bine și la contabilitate m-a învățat chestia asta. Dacă nu ai chei de verificare, check-point-uri  greșelile vor apărea cu siguranță. Toate greșelile pe care le-am făcut vreodată au avut legătură cu o situație particulară, pe care nu am putut să o încadrez într-un pattern.

Planific activitatea pentru luna în curs. Asta oferă o imagine de ansamblu asupra a ceea ce ai de făcut și te ajută să nu te panichezi sau din contră, să te panichezi văzând droaia de lucruri pe care le ai de făcut. Ideea e că pune lucrurile în perspectivă. În subsidiar, dezvolți o nevoie compulsivă de a face liste, de a organiza viitorul pe următorii douăzeci de ani și de a te criza când ceva nu iese conform planului. Dar nu-i bai. Contabilitatea să iasă bine.

Dacă tot planificăm, să planificăm și neprevăzutul. În fiecare zi apar urgențe, probleme, legi noi, clienți care vor lucruri urgente. Știu asta, se întâmplă în fiecare lună, chiar dacă în fiecare lună altceva. Așa că planific un timp și pentru aceste lucruri.

Ar trebui să citesc legislație zilnic. Și din mai multe surse. De exemplu, chiar în acest moment există trei – patru surse, în mod normal de încredere aș putea spune, care oferă informații contradictorii referitor la cursul de schimb la care ar trebui să se calculeze plafonul de 65.000 euro în urma căruia se stabilește modalitatea de impozitare a unei firmei pentru anul viitor. Nu citesc zilnic, dar citesc săptămânal. Voi să nu faceți ca mine.

Mențin o relație one-on-one cu clienții. Cu fiecare client în alt stil, în alt fel. Pentru că sunt unici. Și pentru că merită.

Ca să poți face totuși punctul cinci trebuie să respecți și punctul șase. Adică acesta. Lucrez numai cu clienți cu care rezonez. Sau măcar cu cei care nu mă împing încet dar sigur către vizite regulate la psiholog. Chiar dacă pare tras de păr, la contabil vii ca la preot (sau ca la doctor, pentru atei). Dacă nu există o chimie, o încredere, o viziune comună, mai bine cauți alt client și clientul alt contabil.

Când nu știu ceva sau nu sunt sigură de un răspuns, răspunsul standard este, sau ar fi bine să fie : nu știu dar verific și revin cu răspunsul; pari de un million de ori mai incompetent dacă spui o tâmpenie pe loc decât dacă te informezi și întârzii cu răspunsul; been there, done that; important este să dai răspunsul corect, nu răspunsul rapid.

To be continued … someday.