Sa nu cumva sa creada cineva ca viata de contabil e numai roz(a).
Faza demoralizatoare nr. 1
Colaborez si cu firme din alte domenii de activitate si ne mai recomandam unii pe altii, atunci cand este cazul. Unul din astfel de colaboratori a insistat sa iau o lucrare, pe care nu ma pricep sa o fac pentru ca nu e pe contabilitate, are mai mult legatura cu evaluarea, mai exact evaluarea valorii unei intreprinderi.
Atat a insistat colaboratorul sa iau lucrarea, ca e client mare, ca sunt bani multi (evident se gandea la comisionul lui), incat am ajuns sa ma intalnesc cu clientul sa vad despre ce e vorba. Evident, discutia a fost aiurea, eu nu cunosteam problema si m-am simtit ca in liceu cand ma asculta la matematica: eram pe langa subiect total.
Nu stiu de ce am acceptat situatia, mai mult ca sa nu dezamagesc colaboratorul, dar e clar ca la final, a trebuit sa spun clientului ca nu pot face lucrarea. M-am simtit de-a dreptul pacalita si evident vinovata. Fata de client ca i-am pierdut timpul si fata de mine ca m-am pus intr-o astfel de situatie.
Faza demoralizatoare nr. 2
Am fost sunata cu urmatoarea propunere:
- Alo, firma X?
- Da, buna ziua
- Am nevoie si eu de o stampila pe bilant, cat ma costa?
- Doriti intocmirea bilantului pentru 2016?
- Nu, vreau doar stampila, bilantul l-am facut eu; si ma grabesc, pot sa vin azi? Cat ma costa?
- Ar trebui intai sa vad o balanta si documentele ca sa va pot spune o cotatie de pret; si ar trebui sa verific macar putin si documentele.
- Balanta are 2 pagini si am intocmit-o eu, ce sa verificati?.
Am comunicat politicos ca noi “nu lucram asa”. Ce m-a deranjat nu a fost nici macar faptul ca o asemenea abordare a venit din partea unui coleg de breasla. Ce m-a deranjat a fost tonul agresiv al conversatiei. Foarte multa lume este agresiva si nervoasa.
Faza demoralizatoare nr. 3
Si apropo de agresivitate:
Eram intr-un taxi si la un semafor o doamna intreaba taximetristul, cum ajunge la aeroport. Eram intr-un loc in care era foarte greu sa explici, la stanga, la dreapta, eram departe rau. Taximetristul a incercat sa ii explice doamnei cum ca trebuie sa o ia pe Bulevardul X apoi sa faca la dreapta …
Domne’ ce ma iei cu bulevardul X, nu sunt din Bucuresti, habar nu am!
Tot ea era agresiva, ca si cum cineva era dator sa o ajute pe ea ca nu e din Bucuresti! Oameni ca astia te fac sa simpatizezi taximetristii!
Faza demoralizatoare nr. 4
S-ar zice ca daca am inceput sa scriu pe blog, m-am gandit la cum va fi cand cineva ma va injura si ma va jigni pentru ca nu e de acord cu ce am scris intr-un articol. Ei bine, nu m-am gandit, si e nasol, si nu, nu cred ca ar trebui sa imi asum ca vine la pachet cu “privilegiul” de a-mi expune parerile public.
Faza demoralizatoare nr. 5
Nu am ajuns la Digital Divas. Whyyyyy? 🙁
Faza demoralizatoare nr. 6
Am crezut ca am descoperit un remediu pentru insomnie, un spray de la Sephora cu levantica. Ei bine, nu. A mers primele 3-4 dati cand l-am folosit si apoi, nimic. Insomnia persista.
Faza demoralizatoare nr. 7
FATCA regulations. OMG, e vreun contabil prin zona care le stie?
Faza demoralizatoare nr. 8
Personajul Gica contra, omul care a descoperit ocolisul in jurul legii si o mai si declara public, pe site-uri, in webinaruri, pe FB. Bine ca ne lumineaza el, ca noi nu stiam ca daca vrem, putem traversa si pe rosu.
Stiti ce ne trebuie noua contabililor? Niste lectii de diplomatie si tarife mai mari. Si ciocolata.
Faza demoralizatoare nr. 9
Ipocrizia. But again, ipocrizia demoralizeaza in orice luna, nu doar in luna mai.
Faza demoralizatoare nr. 10
Nici luna asta nu a fost luna in care am inchis sandramaua si am plecat in lume. Poate luna viitoare.
