O zi din viata unui contabil – fantasy vs. reality

Am unele zile in care visez la o varianta ideala a unei vieti de contabil. Apoi compar visul cu realitatea si ma bufneste rasul. In alte zile, fantezia mi se pare posibila si chiar nu inteleg de ce nu o pun in practica.

O zi din viata unui contabil – fantasy

Ma trezesc la 8 a.m. super odihnita si fresh. Imi place sa ma trezesc la ora aceasta, inainte ca toate telefoanele sa inceapa sa sune, pentru a-mi putea bea in liniste cafeaua de dimineata. Am un espressor italienesc cumparat dintr-un vintage shop din una din calatoriile mele in Italia. Cu caffe latte-ul meu perfect pregatit, ma instalez pe terasa, unde in fiecare dimineata pasarile tin un concert numai pentru mine.

Imi verific plantele, 2 tufe tuia si ghivecele cu plante aromate. Raspandesc un miros frumos pe terasa, iar asta creaza o atmosfera perfecta pentru a ma gandi la meniul pentru cina. Gatesc des acasa, imi ador bucataria.

Imi deschid planner-ul si imi verific programul pentru ziua in curs. Am o ora la dispozitie pentru mailurile urgente de la clienti. Tot acum sun si la birou si verific cu echipa task-urile din ziua respectiva. Folosesc skype-ul intensiv, si e ca si cum as fi acolo in mijlocul lor.

La 9.30 plec catre sala. Imi place mult sa inot, ma relaxeaza teribil. In pisicina si mai ales la sauna, imi vin cele mai bune idei. Sala se afla undeva in zona Aviatorilor, iar dupa rasfatul de dimineata, imi place sa ma plimb pe strazile acelea cu case vechi si aer colonial. Nu stau mult la sala, dar merg constant si asta se vede.

Ora 11.30. De acolo o iau pe jos, pana la una din terasele mele favorite, unde pot bea un capuccino demential si pot lucra in liniste. Acolo imi programez toate sedintele de consultanta pe skype, chiar si pe cele face-to-face. De ce ne-am vedea intr-un birou plictisitor, cand ne putem vedea la o cafea buna, iar dupa ce terminam cu problemele contabilicesti, putem sa ne si cunoastem putin si sa stam la o barfa mica.

Intre sedintele de consultanta, scriu articole pentru blog sau vorbesc cu clientii la telefon pentru a rezolva din urgentele inerente ale zilei. Urgentele nu ma streseaza, deoarece fiecare problema este tratata cu calm atat de client, cat si de catre noi. La ANAF sau la taxe locale primim tot sprijinul necesar, ni se explica foarte clar si concis ce trebuie sa facem, astfel incat drumurile inutile, nervii si amenzile sunt evitate cu succes.

Dupa-amiaza, in jur de 3-4 pm trec pe la birou pentru a verifica personal declaratiile si firmele lucrate peste zi de catre echipa. Punem la punct ultimele detalii, discutam situatiile mai complexe si stabilim solutiile si inregistrarile contabile. Stabilim si agenda de lucru pentru ziua urmatoare. Lasam timp si pentru urgente, deoarece ele apar intodeauna.

Spre seara, programul variaza in functie de perioada din an. Cand sunt invitata sa vorbesc in cadrul unui workshop despre contabilitate si fiscalitate, o fac cu mare placere. Stiu ca informatiile pe care le ofer, vor ajuta oamenii care doresc sa isi deschida noi afaceri sa fie mai pregatiti pentru hatisul legislativ. Totodata imi place sa cunosc oameni noi si sa pun bazele noilor colaborari si de ce nu, bazele unor noi stranse prietenii.

Ziua mea se incheie in acelasi loc in care a inceput, pe terasa mea de langa parc, de unde pot asculta in voie sunetele naturii si ma pot gandi la o noua zi. Cateodata citesc, in general jurnale de calatorie si memorii, dar de cele mai multe ori doar stau acolo, in liniste, privind cerul.

O zi din viata unui contabil – reality

Ma trezeste telefonul care suna in disperare. Este colega mea, care inainte sa sune, mai daduse 3 sms-uri, dar pentru ca telefonul este pus pe silent, evident, le-am ratat. Raspund buimaca si aflu in primele 10 secunde ca: cineva are control, un client vrea urgent ceva pentru care termenul era ieri sau saptamana trecuta, alt client vrea o situatie urgent-urgent, situatie care de obicei dureaza intre 2 si 3 zile, dar el o vrea azi, altul are o urgenta personala la taxe si impozite si vrea sa stie daca cineva de la noi de la firma poate merge cu el sa il asiste.

Ma uit la ceas si este 9.30 a.m. Evident, I overslept, deoarece aseara am stat pana tarziu sa scriu pe blog. Era singurul lucru util pe care il puteam face, oricum m-a prins 3 noaptea fara sa pot adormi. Insomnia isi face de cap in ultimul timp, iar vremea asta schimbatoare – ba 25 de grade, ba 15 grade – nu ajuta.

Nu apuc sa termin convorbirea cu colega mea, si deja am un alt apel in asteptare. Un client doreste sa isi suspende activitatea, dar vrea totusi asa, din cand in cand, sa mai faca anumite tranzactii pe firma. Se poate? Nu. Dar declaratii mai trebuie sa depuna? Explic, cat de succint pot eu asa buimaca, cum sta treaba cu regimul derogatoriu. Nu-l numesc asa, e prea dimineata pentru cuvinte asa complicate!

Am 10 minute de pauza intre telefoane, in care reusesc sa ma spal si sa pun niste haine pe mine. Intre aceasta operatie si machiaj mai raspund catorva mailuri care par urgente. Cateodata fac o acrobatie si reusesc sa ma machiez in timp ce vorbesc la telefon. Those are the happy days! 🙂

Ajung repede la birou, noroc ca locuiesc aproape. Oscilez intre ciocolata calda de 2 lei de la aparatul din lobby-ul cladirii, chimica dar foarte buna la gust (normal, doar are o tona de zahar) si cafeaua din birou, facuta la un espressor cu capsule Nesspresso. In zilele cu adevarat proaste, castiga ciocolata calda, chimica, la 2 lei.

Primul lucru pe care il fac cand intru in birou, este sa deschid calculatorul. O avalansa de urgente se revarsa din casuta de mail. Fenomenul acesta nu il pot intelege, doar acum 30 de minute, cand am iesit pe usa casei, rezolvasem tot ce era de viata si de moarte! Intre telefoane si mailuri, fac si contabilitate. Pentru unele firme, echipa contabilizeaza documentele pana la un anume punct, dupa care eu le verific, le inchid si autorizez declaratiile, iar pentru altele lucrez eu cap-coada.

Cand apuc sa ridic ochii prima data din calculator, este probabil ora 3 pm. Ciocolata luata dimineata din holul cladirii, sta neatinsa pe birou. S-a racit intre timp si nu-mi mai vine sa o beau. In caz ca se intreaba cineva cum de am slabit asa mult in ultimul timp, sa stiti ca nu e de la sala. Ma ridic si imi fac o cafea la espressor, o cafea neagra si amara, dar macar este calda.

In zilele in care am consultatii la birou, nu apuc decat sa raspund la mailuri, sa vorbesc la telefon si sa ma intalnesc cu oamenii programati pentru acea zi. De obicei programarile se termina in jur de ora 4 pm si de atunci incolo incepe si munca efectiva de contabilitate. Contabilitatea ramane totusi focusul principal al business-ului si cineva trebuie sa o faca si pe asta. Iar ca sa iasa totul bine, nu putem arde etapele supervizarii si trecerii prin fiecare dosar si balanta lunara, oricat de atractiv suna.

Pe la 5 pm ma gandesc ca ar trebui sa plec spre casa. Ba nu, ar trebui sa plec spre sala de fite la care am abonament, dar la care nu ajung decat in weekend, asta daca nu mi-e prea lene chiar si atunci. Pe drumul spre casa, ma uit la peisajul pe care dimineata l-am ignorat cu succes din cauza stresului de a ajunge mai repede la birou, si imi aduc aminte ca stau chiar langa Ateneu, cladirea aia pe langa care am trecut ani de-a randul si m-am intrebat: “cum o fi sa stai in zona?”; “ce viata misto trebuie sa aiba oamenii astia care stau aici!”. Acum eu am viata asta si o ignor cu succes.

Imediat se instaleaza depresia zilnica care are ca teme care variaza intre: imi irosesc viata inutil printre hartii, ce tara naspa, de ce nu plec odata, cine a inventat sistemul asta idiot in care trebuie sa platesti banii cu timpul tau si de ce naiba i go along with it?

De obicei, depresia e calmata cu niste eclere de la French Revolution (imi plac cele cu caramel sarat), nu de alta dar sunt chiar in drumul spre casa. Alteori depresia nu trece asa usor, caz in care trebuie sa ma urnesc sa gasesc energie si chef sa ma duc la sala. Imi place mult sa inot, iar sauna ma relaxeaza total. O cafea buna dupa, si sunt ca noua! 🙂

Cand depresia chiar isi face de cap, apelez la o vacanta intr-un oras in care nu am mai fost sau undeva la mare. Ultima vacanta a fost pe Coasta de Azur.

Acasa, desi am o terasa magnifica ce ma face sa ma simt ca si cum sunt in mijlocul naturii, fiind chiar langa parc, tocmai asta este si problema… e prea in mijlocul naturii! Zboara tot felul de chestii ca la ele acasa pe acolo, iar eu am o fobie teribila de zburatoare. Asa ca ma multumesc sa imi privesc arborii de tuia si plantutele aromate de dupa geam. Unele seri sunt mai frumoase decat altele. Unele seri au seriale, ziua de luni este dedicata serialelor GOT, Silicon Valey si Veep. Iar serile care nu au seriale,  ma delectez cu Poirot, sau cu Miss Fisher’s Murder Mysteries.